"ÎNDRĂZNIŢI! MULŢUMIM"

Am primit pe mail de la scriitorul Radu Sergiu Ruba:



ASOCIATIA NEVAZATORILOR DIN ROMANIA

CONSILIUL DIRECTOR
Str. Vatra Luminoasă nr. 108 BIS, sector 2, 021919, Bucuresti
Tel. & fax: +40 21 250 65 25
Tel: + 40 21 250 66 15
Fax: 021 250 05 19.
e-mail: anvr@anvr.ro, secretariat@anvr.ro
e-mail publicatia organizatiei:
literanoastra@anvr.ro
website: www.anvr.ro

RECUNOSCUTA DE UTILITATE PUBLICA PRIN HG.1033/2008



Într-o ţară în care mulţi se vaietă, se văicăresc, se plâng, se jeluiesc, într-o patrie unde aşa-zişii formatori de opinie se lamentează că românii nu sunt în stare să se solidarizeze în jurul unui proiect de anvergură, trăiesc nişte români, orbi ce-i drept, care nu se vaietă,ci sar în ajutorul celor mai greu loviţi de soartă decât ei. Nevăzătorii au donat până acum, din puţinul lor, peste 225 de mii de euro pentru construirea la Bucureşti a unui Centru de Reabilitare destinat celor ce-şi pierd vederea în maladii şi-n accidente.
Dacă eşti o persoană cu probleme vizuale, suntem siguri că vei sprijini acest proiect în continuare.
Dacă eşti o persoană integră fizic, suntem convinşi că vei avea integritatea morală de a da şi tu o mână de ajutor.
Între 2 aprilie şi 17 mai, donează 2 euro trimiţând un SMS la acelaşi număr, 879, în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote.
Apelează în Romtelecom la nr. 0900 900 292 pentru a dona 2 euro, la 0900 900 295 pentru 5 euro şi la 0900 900 290 pentru 10 euro.
Contribuţia ta va ajuta la construirea Centrului de Reabilitare al Nevăzătorilor. Nimeni nu i-a ajutat până acum. Poţi s-o faci însă tu dimpreună cu prietenii tăi şi cu prietenii prietenilor tăi.
Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Radu Sergiu Ruba – Presedinte al Asociaţiei Nevăzătorilor din România

NICHITA. LA ANIVERSARE

PAPIRUS CU LACUNE

Deodată mi-a explodat sticla ferestrei

împroşcându-mă cu cioburi străbătute de vechi priviri.

În cadru se arătă un înger atât de bucălat

încât avea un cap rotund şi două aripi ascuţite, –

surâse la mine ca un cântec de leagăn:

- Ce faci, Nichita, acolo, ce faci?

- Ung ţeava pistolului, i-am spus,

ung ţeava pistolului.

- Dar e vechi, mi-a zis, e vechi,

e din primul război mondial!

De ce ungi cu ulei de măsline ţeava pistolului?

- Ca să fiu pregătit, i-am răspuns,

ca să fiu pregătit că ar începe din nou primul război mondial,

d-aia, ca să fiu pregătit c-ar putea să înceapă din nou

primul război mondial!

şi inconştienta mea bunică mi-ar da un borcan de coacăze

să-l târăsc până sus la Mărăşeşti,

vărsat şi spart în cioburi!

- Oho, zice capul bucălai,

dar sabia aceea lungă, ca o frunză de toamnă, cu mâner,

de ce o freci cu ulei de măsline?

- De din vale de Rovine…

de din vale de Rovine…

Ca să fiu pregătit, i-am răspuns,

să fiu pregătit, să fiu pregătit.

- Şi ce-s hârtiile, mi-a zis,

şi ce-s hârtiile alea albe mânjite cu negru?

Şi ce-s hârtiile alea albe mânjite cu negru?

- Scriu din nou Oda În Metru Antic, i-am răspuns,

mă înţelegi, scriu din nou Oda În Metru Antic.

- Dar dacă el se mai naşte o dată!?

- Să fiu pregătit, să fiu pregătit!

- Ce ţipi la mine, îmi zise îngerul bucălai

cel compus dintr-un cap şi două aripi,

întocmai ca o măslină şi două girafe,

întocmai ca un tron strâmb pe care stă o singură bucă,

ce ţipi la mine, mi-a zis copilul!

- Tocmai frecam scutul rotund cu anotimpurile înscrise pe el,

tocmai frecam scutul cu ulei de măsline.

Scuturam cioburile geamului spart de pe mine,

respiram o atică vechime, şi i-am zis:

- Ce, tu vrei ca la Salamina să uit Peanul?

Am borcane cu coloare roşie sângerie în ele,

ca să-mi vopsesc faţa în roşu pentru Pean.

Mă pregătesc pentru Salamina,

mă pregătesc pentru Salamina!

- Eşti mort, mi-a spus palid, îngerul bucălai,

eşti mort, mi-a spus îngerul bucălai –

Eşti mort, mi-a spus îngerul bucălai

cu două aripe ascuţite, eşti mort!

- Cum o să fiu mort, i-am răspuns,

cum o să fiu mort, dacă stau de vorbă cu tine?!

- Nu stai de vorbă cu mine, zise,

nu stai de vorbă cu nimeni, –

… şi cioburile de pe jos săriră şi se refăcură

sticlă de geam.

Eu însumi eram sticla geamului,

curat şi transparent ca sticla geamului.

Şi prin mine privea cineva spre altcineva

şi mă durea toată fiinţa mea de sticlă transparentă

de privirea care mă străpungea,

şi nu ştiam cine privea pe cine privea,

prin durerea transparentă

de sticlă, de geam, a mea.

(PAPIRUS CU LACUNE – din volumul OPERELE IMPERFECTE, 1979)