BOGDAN O. POPESCU

PENTRU CĂ-MI PLACE MIE!

vignette

de câte ori poți să pleci, să parcurgi aceste distanțe

cu boabe mici de orez, plângând după câmpul ploios din asia

sentimentelor mele cu ochii oblici

de câte dăți ți se întâmplă să îți pară rău după micul dejun

după mângâierea întâmplătoare

după ce totul pare pierdut definitiv

mă interesează desfășurarea uriașă a genelor tale

adierea din părul tău

și ansamblul așezării tale picior peste picior

și asta pentru că dragostea noastră

nu se sinchisește de plecările tale

de lamentările în care nu plouă

niciodată cu libertate

Bogdan O. Popescu

NOAPTEA MUZEELOR

NOAPTEA MUZEELOR


Sambata, 16 mai 2009
intrare libera
Se iau 11 muzee bucurestene, se amesteca bine-bine, pana nu mai deosebesc noaptea de zi si ziua de noapte si se aseaza intr-un circuit care se vrea parcurs pe indelete, pana dimineata.
Ingredientele serii: expozitii, spectacole de muzica, dans, teatru si film,proiectii in aer liber si evenimente speciale interactive, pentru insomniaciactivi.
Nu lipsesc nici anul acesta autobuzele care parcurg circuitul muzeal. RATB infiinteaza linia speciala Noaptea muzeelor care va functiona in intervalul orar 21.00-04.00.
Un instrument util pentru fiecare este brosura comuna cu programul complet al activitatilor pregatite de muzeele participante.
Va invitam sa va conectati la circuit.
Muzeul National de Arta al Romaniei
Muzeul Militar National Regele Ferdinand I
Muzeul Municipiului Bucuresti
Muzeul National de Arta Contemporana
Muzeul National de Geologie
Muzeul National George Enescu
Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi
Muzeul National de Istorie a Romaniei
Muzeul National al Literaturii Romane
Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti
Muzeul Tehnic National Dimitrie Leonida

NICHITA DANILOV

Anotimp

Această tristeţe sacră a norilor

zugrăvită pe fereastră.

Acest sfârşit de secol

împroşcat pe pereţi!

Ca o apă grea se scurge pe străzi seara...

... Cine ne-a deschis în frunte aceste ferestre,

cine ne-a zidit în piept

aceste scunde uşi?

Prin mine umblu ca printr-un anotimp bolnav.

Glasul mamei îl aud prin zidul întunecat:

De ce ai venit aici,

pentru ce te-ai întors?

Pleacă, ieşi cât mai ai timp.

Glasul fratelui îl aud stins, ca prin apă:

Ieşi cât mai repede din această lumină

şi lasă-mă singur

să respir în umbra mea...

Feţele cui se păstrează aici,

în această putredă lumină de seară?

O mie de capete retezate

aşteaptă ce anotimp?

Braţele cui vor fi semănate pe câmp,

dinţii cui vor răsări din iarbă?

Prin mine trec ca printr-un ciudat anotimp.

Cu ţeasta lui Yorick în mîini, mă întreb:

Dacă am secerat

unde şi ce am secerat?

Şi dacă adun, când şi pe cine adun?

Nichita Danilov