vineri, 28 ianuarie 2011

o stare de spirit...

COMERŢUL CU INDULGENŢE

Cu focul stins,

cu ţigările pe sfârşite, cu marele frig zgâlţâindu-mi

fereastra –

omul din colţ, bătrâna doamnă care şterge vitrinele

atelierului de bobinat

au fost ultimii care s-au gândit la mine,

la sângele meu care stinge lumina în sălile de

cinematograf,

la viaţa mea care îşi cere iertare.

Ca pe o mângâiere mi-au dăruit o pătură veche.

Cu nesfârşită blândeţe mi-au adus mai aproape

chibriturile, bidonul cu gaz.

După puterile lor mi-au trimis ani de zile scrisori

să am cu ce aprinde focuri zadarnice la marginea mării.

Cu cenuşa unui imperiu mi-au vopsit faţa.

De la robinetele casei mi-au dat să beau îndeajuns.

Cu lanţuri de flori de câmp mi-au legat mâinile –

cu lanţuri de imortele

m-au acoperit ca pe unul de-al lor.

Cu focul stins în vechea mansardă,

cu ţigările pe sfârşite, cu lupii la uşă

(ah, la flacăra colţilor lor mi-am scris o viaţă întreagă

poemul),

după ce am urcat un munte de plumb literă cu literă

sunt singur şi în tăcerea din jur

aproape aş putea să luminez.

Traian T Cosovei

Un comentariu: