SUB GENERICUL "TOŢI ARE DREPTATE", O PROZĂ FOARTE MIŞTO!

Denis Dinulescu
Fragment din romanul "Cele 10 neveste ale lui Oedip"

COMPLEXUL LUI OEDIP

Oedip avea destule îndoieli: Fusese instalat rege şi nu declarase că încă mai are o atracţie erotică faţă de mama sa. Trebuia să se afle sau nu? Şi mai era că o iubea în taină pe Zaraza şi nu ştia dacă era bine să-i facă felul lui Zavaidoc, unul care umbla în limbă după cea care avea să devină o celebră cântăreaţă. Mai erau şi altele, dar acum nu şi le amintea.
Duduia cu paşi mari prin sala tronului, de se zguduia Sarmisegetuza. Cu îndoielile astea nu putea continua să domnească. Un rege care nu era limpede la cap dădea legi ca cele ale lui Burebista, care interzisese viţa de vie în Dacia, aşa că trebuia să vorbească urgent cu Zoff ca să găsească o soluţie. Formă un număr pe telefonul mobil.
Zoff locuia în aripa de nord a cetăţii. Acum când intrăm discret în biroul lui, îl aflăm pe marele motan citind câteva rapoarte informative. Unul din ele conţinea date despre apropiatul Concurs Naţional de Poezie care pentru prima dată în istorie avea să aibă caracter internaţional. Scria acolo şi de ce: din cauza lui Ovidiu, care încă nu era cetăţean dac.
Zoff aprobase desfăşurarea concursului, sub această titulatură, deşi ştia bine că un amestec în treburile interne ale Daciei, mai ales în poezie, nu era de bun augur.
Ataşată la raport erau şi versurile cu care Ovidiu urma să participe la concurs. Ofiţerul de securitate care răspundea de poetul exilat le dactilografiase cu litere mari. Zoff citi cu plăcere “Odă Soarelui”.

La mare dacă ridici glasul
Nu face ecou, la munte da.
Soarele îţi luminează portofelul
Fără să vrea.
Hai să tragem pălăria pe ochi
Să nu ne bată soarele
Dacă nu omori toţi păduchii
Trebuie să schimbi ţoalele.

Soarele aduce căldură
Câmpul e plin de recoltă.
Uite, se vede de la distanţă
Porumbul, grâul şi-o hotă.

Extraordinare versuri, Zoff era copleşit. Scoase pixul şi scrise pe marginea raportului informativ:”Odă Soarelui să câştige concursul internaţional de poezie. Are multă natură şi se înţelege de aici că asta e direcţia pe care trebuie să meargă poporul dac. Dacă nu se înţelege, trebuie rugat Ovidiu să fie mai explicit. Evident, dacă vrea cetăţenie”.
Desfăcu al doilea raport, exact când sună telefonul. Era Oedip.
De cum intră, Zoff văzu că regele era îngijorat, indispus de ceva, că prea se precipita pe lângă ziduri, pe sub armurile de decor aşa cum nu-l mai văzuse niciodată. Aşa că tânărul sfetnic socoti că e mai bine să intre direct în subiect.
- S-a întâmplat ceva?
- Da, mai am încă o atracţie erotică pentru maică-mea. Şi nu-i normal. Dar e complexul meu şi mi-l asum.
- Aţi declarat la preluarea Daciei?
- Nu. Credeam c-o să-mi treacă.
- Unde e mama voastră, stăpâne?
- Nu ştiu.
- Nu-i în castel?
- Nu, ai fi ştiut.
- Bun. Mai departe.
- Din cauza acestei anormale atracţii sunt ostil tatălui meu, pe care vreau să-l substitui în patul maică-mii.
- Interesant. Aţi mai vorbit cu cineva despre lucrurile astea?
- Nu. Dar s-a aflat. A scris un ziar.
- Nu-i nimic, vom da o dezminţire. Mai departe.
- Păi, nu ajunge? Mă miră că reminiscenţele acestui eros s-au conservat până la vârsta asta.
- Da, şi pe mine. Mai e ceva?
- Da, cu Zavaidoc.
- De Zavaidoc mă ocup eu. Va suferi un accident şi îl vom uita cu toţii. Pentru unu’ ca ăsta nu trebuie să fiţi complexat.
- Da, dar deocamdată are teatru de revistă şi Zaraza cântă acolo.
- V-am spus, stăpâne, vom uita cu toţii de el. Curând.
- Foarte bine. Ce faci acum?
- Mă ocup de Concursul de Poezie.
- Ai dat legea?
- Am dat-o.
- Cum sună?
- “Dacul e născut poet”.
- Excelent. Are un singur alineat?
- Da.
- Grozavă lovitură. E a ta?
- Da, stăpâne.
- La adăpostul acesti legi vom putea fura liniştiţi.
- Vă daţi seama? Poporul va fi ocupat să scrie, iar noi ne vom vedea de ale noastre.
- Apropo, dar să nu râzi de mine.
- Nu, stăpâne, cum aş putea?
- Am scris şi eu o poezie.
- S-o înscriem în concurs?
- Da. Vrei s-o auzi?
- Se poate?
- “Odă Soarelui”:

Dacă stingem lumina
E întuneric deplin
Buzunarele noastre şi Luna
Miros ca vinul pelin.

O motocicletă în noapte
Cu embleme de kaelem
Eşapament şi-o caschetă nebună.
Zgomote de akaem.

Dacă n-ar mai răsări soarele mâine dimineaţă
Noi, din Dacia, am aprinde torţele
La concursurile de greco romane
Ne-am măsura forţele.

Vai, Soare, cât de mult te iubesc.

În drum spre biroul său, Zoff se gândea dacă nu era mai bine să-i creeze lui Oedip o imagine de mare poet. Era mai simplu decât să lupte cu îndoielile, complexele sau cu temerile lui de om de nimic. Pentru că asta era Oedip, un om mic, fără anvergură, Dacia ne-având nimic de câştigat de pe urma lui. Pentru asta însă nu trebuia să-l confrunte cu Ovidiu, exilatul din Tomis.
Închise uşa în urma sa, aprinse veioza de lucru şi-i sună pe cei mai credincioşi colaboratori. Pe ecranele monitoarelor, apărură pentru această conferinţă secretă generalii Wu şi Da.