CASA DE LICORI AMÉLIE

Legenda lui Leo Greif

În luna mai a anului de graţie 1939, pe vremea când l-am cunoscut şi i-am devenit prieten, Leo Greif tocmai absolvise magna cum laudae Facultatea de Farmacie de la Cernăuţi. La puţin timp s-a stabilit in Braşov, în această casă, numai că pe-atunci, strada se numea Principele Carol şi era mult mai linistită.
Odată instalat, Leo Greif şi-a cumpărat o mulţime de alambicuri, retorte, eprubete şi sticluţe şi s-a închis în casă ca într-o cetate de necucerit. Adevărul e că singurul „cuceritor” am fost eu, nu doar pentru că îi eram prieten, dar şi pentru că Leo avea nevoie măcar de un martor care să asiste la marea lui descoperire.
Aşa se face că am avut privilegiul să fiu unicul martor al naşterii legendarului bitter – din care chiar acum gustaţi şi domniile voastre – creaţia magistrului Leo Greif, neîntrecutul alchimist al licorilor subtile.
Şi când spun asta sunt mai treaz decât oricând, pentru că am văzut cu ochii mei odaia cu pereţii plini de poliţe încărcate cu tot felul de sticle colorate, iar acolo, în xolt, bolborosea zi şi noapte un alambic ticsit cu ierburi aromate, din care, sub bagheta magică a lui Leo, a început deodată să curgă minunatul elixir care a dus faima Casei de Licori Amélie până departe şi până astăzi.
Ce vremuri frumoase! Deşi războiul era tot mai aproape, găseam prilejuri să ne întâlnim în jurul unui pahar de bitter aici, in bătrâna casă a lui Leo Greif. La aceste mese vorbeam despre afaceri, politică, filosofie şi fotbal, aici ne petreceam serile cu iubitele noastre şi tot aici îl ascultam pe Leo povestindu-ne despre ierburile sale. În timp ce afară treceau ultimele trăsuri şi se aprindeau primele felinare.
Dar toate visele noastre frumoase s-au destrămat în seara în care, bătând la uşa casei lui Leo, n-a mai deschis nimeni. Războiul ne ajunsese din urmă şi dintre noi toti, îl alesese tocmai pe Leo Greif. Comandantul nostru dispăruse fără urmă şi toate căutările noastre au fost zadarnice…


Acesta este începutul unei poveşti din următoarea mea carte de proză scurtă, Anotimpul dropiilor. Aşa că, după ce terminaţi cu cangurii, vă aştept la dropii...