Pentru că marţi,3 februarie 2009
s-au împlinit patru ani
de la moartea poetului,
astăzi vă invit să citiţi
un poem de Ioan Flora
Formă acceptată
Am avut linişte şi nu mai am.
Am avut timp mult în faţă.
Mă gândeam că s-ar putea scrie.
Că s-ar putea privi.
E indicat ca lumina să cadă
în dreptul geamului deschis,
depăşind puritatea dinainte de moarte.
Învăluindu-mă.
Fiind salcie care curge.
Fiind formă acceptată.
Potenţându-mi felul lent de a fi.
Un poet a scris războindu-se cu trupul.
Un poet a scris româneşte.
Din volumul Scriptor, 1980
Nu lipseşte un vers? :)
RăspundețiȘtergereNu, nu, aia era o variantă de maturitate... he he he...
RăspundețiȘtergereAşa... Şi cînd o vom citi şi pe aceea?
RăspundețiȘtergereDacă fac rost de ea, o pun pe blog! Cred că o are Vali Mihăescu.
RăspundețiȘtergeremulţumesc că nu aţi uitat ;
RăspundețiȘtergerede la promisiune încoace am citit tot ce-am găsit în virtual ;
Ioana este fiica dumnealui ? - am găsit un blog unde apare citind poezie ...
CELLA
Cella
RăspundețiȘtergereDa, Ioana Flora, actriţa! E fiica poetului.