OGLINDĂ
Ultimele stele s-au stins,
luminile aeroportului
au dispărut în întuneric,
până şi becurile chioare
de la bodega de peste drum
au tăcut –
semn că lăutarii plecaseră.
Era liniştea întunericului
descheiată la şliţ
şi o curioasă frenezie
de a savura absenţa luminii
ca şi cum ai rupe din codru
o rămurea
cu codru cu tot.
Un fel de all inclusive
pe care ţi-l oferă moartea
înainte de a-ţi arăta dormitorul
şi panopliile învingătorilor
spânzurând leneş de pereţi.
Sunt singur în cameră
şi mi-e frică de alţii ca mine.
Traian T Coşovei
Foarte bună... Cînd citesc poeziile lui don'Traian încep şi eu să înţeleg ce-i aia poezie...
RăspundețiȘtergereLucia
RăspundețiȘtergereDa, domnule... şi eu la fel... :))))))
Pentru asta îl iubesc eu pe omul ăsta.
RăspundețiȘtergereMizantropul
RăspundețiȘtergereŞi eu!
Finalul e superb.
RăspundețiȘtergereÎntr-o zi, una oarecare, o să încerc să scriu o poezea plină de sfârşit.
TTC are liber la dropii, da.
Sky Rain
RăspundețiȘtergereOf, să apară o dată dropiile alea, că nu mai pot!
TTC ştie "Dropiile" şi e mai nerăbdător decât mine!
Paste fericit, doamna Cosovei! Cit despre poezie, cred ca maestrul Cosovei ne-a daruit doua poezii intr-una singura: ultimele doua versuri mi se par o poezie in sine, cea adevarata.
RăspundețiȘtergereinstalatorul
RăspundețiȘtergerePaşte binecuvântat!