Zgura cratimătii
"De ceva vreme mă roade o problemă. Ca de obicei, crucială pentru soarta omenirii. În sensul că nu.
Întrebarea e următoarea: de ce înjurăturile românești sunt atât de greu de scris? Înjurăturile și, în general, sintagmele vulgare, n-ar trebui să fie cât mai simplu de scris? Păi, părerea mea e că da. Pulimea, care le folosește cu predilecție, n-are timp de școală.
De exemplu, comentatorii de pe site-uri de genul Libertatea, Can-Can, Zoso, Hot News întâmpină enorme dificultăți când trebuie să emane opinii despre ultimele pățanii ale Elenei Băsescu (exemplu arbitrar). O simplă urare de fu..." vaaai... citiţi mai departe aici, că e greu de reprodus:http://dudecore.blogspot.com/2009/03/zgura-cratimatii.html
miercuri, 18 martie 2009
duminică, 15 martie 2009
TOT NICHITA...
Mă visez în sala tronului
în cap la masa cea lungă
a cinei cea de taină
şi bând.
Roabele, patruzeci la număr
pe bezna nopţii şi strigate de mine
cu strigăt,
au venit şi-mi piaptănă părul negru,
iar eu
la flacăra pieptenului
coborât de sus în jos pe şuviţe, pe plete, pe coamă,
mă luminez.
Şi-n tihnă rea îmi beau paharul
când roabe patruzeci la număr mă piaptănă
şi duhul electronului mă luminează.
(UNEORI – din volumul ÎN DULCELE STIL CLASIC, 1970)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)