Zilele astea trebuia să ajung acasă... adică la Constanţa. Am aflat ieri, pe seară, că nu mai plecăm. Tot ieri am vorbit cu un prieten bun, constănţean de-al meu, get-beget. Eram tristă că nu ajung acasă. "Lasă, mi-a zis prietenul, că nu pleacă nicăieri... Constanţa...". "Da, prietene, i-am răspuns, ea nu pleacă... dar dacă plec eu...?"
Constanţa. Oraşul vechi. Frumos chiar şi aşa, văzut printr-un geam murdar...
Domnul Ioan Cristescu, editorul nostru de la Tracus Arte ne ţine într-o continuă aşteptare... întâi pe dna Lucia Verona, cu "Cangurii", pe urmă pe mine, cu "Dropiile" mele... Acum, văd ca ne pregăteşte ceva... altceva... tot o carte de proză... vă ţin şi eu în zona de aşteptare, dar măcar vă arăt coperta! Ca să vă enervez!