MIRCEA DINESCU

DIALOG PLANETAR

Voi confundaţi norocul meu olog
cu mânzul beat în ieslele divine
dar undeva se moare de ruşine
şi se consumă pâinea ca un drog.

Aş vrea să ies cu plugul prin oraş
cât este veacul bun de arătură
dar mă izbeşte zilnic peste gură
mâna de ghips din somnul celor laşi

Şi dacă nu m-au alăptat statui
şi nu mi-a nins în vorbe fard de claun
de ce-aş cânta Te Deum unui scaun
să am pe cruce mai puţin un cui?

şi-n loc de lacrimi boabe de săpun
care se sparg de sârma lor ghimpată?
E timpul să cobori bunule tată
nu lebădă ci călărind un tun,

şi-n piaţa unde plâng maşinării
şi avioane cu dureri de uger
vinde-le tu veninul tău de înger
şi aurora la măcelării

şi dovedeşte-le cât sunt de sfinţi
înţepeniţi pe crucea socială
acuma când istoria îşi spală
cu neştiuţi eroi frumoşii dinţi

Mircea Dinescu,
din volumul Proprietarul de poduri, 1976


iar aici aveţi poemul cântat de poetul Augustin Frăţilă.
Muzica: Augustin Frăţilă

http://www.trilulilu.ro/an22ro/c724d45f97c347