sâmbătă, 14 februarie 2009

Un poem de Traian T. Coşovei

BIRUINŢA ÎNTUNERICULUI


Marile cariere de piatră s-au redeschis ca un semn

al reducerilor de preţ la carpete şi păretare inspirate

din viaţa şi faptele celor iluştri.

Până şi mlaştinile duhnesc de marile speranţe

care ne-au unit şi dezbinat.

În ziua de azi, marii eroi sunt împachetaţi în celuloid.

În ziua de azi e bine să-ţi iei umbrela la tine

ca să nu fii scuipat din înalturi.

Gheare de vulturi te vor ocroti de deasupra norilor…

Gheare de găină vei găsi şi azi în farfurie;

până şi mlaştinile duhnesc de mirosul de carne înfierbântată.

Tu nu înţelegi?

Sunt nişte cartiere de piatră şi nişte cartiere de mlaştini

pe care nu le poţi străbate nici cu pasul, nici cu gândul…

Sunt nişte pietre de hotar între a fi şi a nu fi

de partea înţelepciunii ademenitoare a noroiului.

Din marile cariere de piatră de odinioară

au rămas doar piatra şi frica.

Tu nu înţelegi?

Din mocirla marilor mlaştini nu se înalţă mai nimic.

Doar de acolo răsare biruitor întunericul.

Doar de acolo putem răzgândi din piatră lumina!

Din volumul în lucru "Aerostate plângând"

vineri, 13 februarie 2009

FĂRĂ CANGURI, CA SĂ FIU TRENDY!




Ca blogger partener şi membru al juriului Marelui Concurs cu Premii fĂRĂ cANGURI vă anunţ că: Marţi, 17 februarie, între orele 21 şi 24 va avea loc: Marea gală online


P.S Traian T. Coşovei susţine şi el Marea gală!Vă puteţi da seama şi din fotografie că face repetiţii prin casă!

joi, 12 februarie 2009

Cu Dan Mircea Cipariu la teatru...


Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara

Virusul romantic pe patul de moarte al civilizaţiilor

„Orice, dar cu puţin Internet” poate fi la fel de bine tradus cu „Orice, dar cu puţină multimedia”, „Orice, dar cu puţin loisir”, „Orice, dar neapărat cu imagine” şi, mai ales, „Orice, cu puţină gândire slabă şi, dacă o cere chiar şeful statului, cu o cultură populară”. Pentru toate aceste locuri comune, regizorul Gelu Colceag a găsit informaţie de cojocul virtual al ţesăturii de postistorie şi „formidabil bordel” care ne prinde şi, de foarte multe ori, ne seduce până la irealitate...mai departe, mâine, pe Supra:

http://www.tamada.ro/revista

Şi oamenii de zăpadă mor...

Poezie. Atât.

-Nu vrei să cumperi un câine? –
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din sânge ca dintr-o coadă

Nichita Stănescu

duminică, 8 februarie 2009

CATEGORIA PISICI CU FUNCŢII... GRADE.... MISIUNI


Bună seara. Sunt o pisică "sub acoperire"...

IOAN FLORA

Pentru că marţi,
3 februarie 2009
s-au împlinit patru ani
de la moartea poetului,
astăzi vă invit să citiţi
un poem de Ioan Flora


Formă acceptată

Am avut linişte şi nu mai am.
Am avut timp mult în faţă.
Mă gândeam că s-ar putea scrie.
Că s-ar putea privi.
E indicat ca lumina să cadă
în dreptul geamului deschis,
depăşind puritatea dinainte de moarte.
Învăluindu-mă.
Fiind salcie care curge.
Fiind formă acceptată.
Potenţându-mi felul lent de a fi.
Un poet a scris războindu-se cu trupul.
Un poet a scris româneşte.


Din volumul
Scriptor, 1980

TRAIAN RUPE TĂCEREA!



Traian T. Coşovei


Viaţa mea aşa cum e, nu cum era să fie…


Picasso n-a avut talent!

Pe la trei dimineaţa m-a trezit pisica. Adormisem pe canapea la un film stupid... un microcip care te teleportează în altă lume, nişte monştri băloşi şi câteva fete foarte decoltate. Oricum, n-am înţeles mai nimic pentru că filmul era dublat în limba germană. Chiar Ştefania mă prevenise să nu mai fumez inutil la filme de genul ăsta... mai departe, mâine, aici:

http://www.tamada.ro/revista