AUGUSTIN FRĂŢILĂ sau GRAMATICA MORŢII

Muzeul Naţional al Literaturii Române anunţă trecerea în eternitate a lui Augustin Frăţilă, important colaborator al muzeului, poet de marcă al Generaţiei ’80 şi inconfundabil compozitor şi interpret al poezie româneşti.
Scriitor, traducător şi muzician, Augustin Frăţilă s-a născut în 1953 la Aiud. Din 1991 este redactor-şef al Editurii ALLFA. Este membru al USR, din 1996. Cărţi publicate: Gramatica morţii, poezie, 1995 (premiul USR), El-Roi, poezie, 1996, Plaja nudiştilor, poezie, 1998. Dintre cărţile traduse de Augustin Frăţilă din engleză: Legende franceze, Poveşti japoneze, 1001 de nopţi, Moby Dick, 100 de minuni ale lumii, 100 de oraşe ale lumii, 100 de muzee ale lumii, Islamul şi Vestul. A mai tradus poezie din limbile franceză, italiană şi spaniolă. Cărţile sale au fost traduse în germană, croată, greacă, spaniolă, engleză etc.
Ca muzician, a înregistrat şi editat discul O recitare, 1982, muzică originală pe versurile lui Nichita Stănescu, şi două CD-uri în 2005: Mai sunt pentru că el mă este şi Aşa am trăit. Al treilea CD, Baladă pentru Transilvania, cântece originale pe versurile lui A. Frăţilă, a apărut în 2007.
Voce muzicală şi poetică unică în literatura română contemporană, el declara într-un tulburător, ultim interviu publicat în revista Luceafărul: “N-am făcut niciodată nici cel mai mic efort de a cultiva vreo relaţie, m-am lăsat doar în voia valului – asumându-mi riscurile de rigoare, – am lăsat destinul să lucreze pentru mine, să-mi arate dacă trebuia să fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, însă: imagine, notorietate, carieră, viaţă de familie, viaţă socială… n-a fost zi să nu plătesc preţul dezordinii, aventurii mele existenţiale”.
Dumnezeu să te odihnească, Gusti!


“Să întreţii umbrele focurilor de pe pereţi, să-ţi alegi un punct fix şi, în timp ce pământul se învârte, tu, ca un olar de geniu, să încondeiezi lutul cu desenul fin al memoriei... Se va întoarce şi apa din care te-ai născut, stalactita ei va coborî încet, aşezându-ţi-se pe creştet cu infinită tandreţe, ca o statuie pe soclul ei predestinat şi viaţa ta se va opri, în sfârşit, va încremeni, odihnitor, în măreţie...”

Augustin Frăţilă