CÎNTEC DE LEAGĂN
Să nu plîngi — o lacrimă e mai scumpă decît
un pod de cale ferată — să nu plîngi
(te-ar privi dispreţuitori prin oglinda retrovizoare
ori te-ar suspecta că ai inventat o nouă bombă atomică).
La marginea cîmpului,
mereu la marginea unui cîmp
sub cerul traversat de petarde şi paraşute luminoase,
asculţi paza contra incendiilor pusă pe note
ori producţia de şuruburi în metru alexandrin
— mari elegii pentru rîşnitul cafelei de dimineaţă —
Să nu plîngi —
sînt alţii antrenaţi pentru aceasta,
ori să viseze cîmpuri cosite cu ochii pierduţi
în vitrinele cu peşte oceanic.
Să nu plîngi — iată
odăile deschid acum tot felul de uşi
pentru stările de spirit ale umbrelor —
să nu plîngi —
Mîine vom fi în altă gară
sub altă ploaie liberi şi uşori dintotdeauna
printre baloanele cu hidrogen ale marilor sărbători
ca nişte lacrimi de copil pe cerul albastru.
Traian T Cosovei
bună Trăienelu, dacă aş putea aş zbura până la voi să te stâng în braţe cu drag, cu mulţumire, pentru tot ce eşti, pentru tine Ştef, admiraţia mea absolută, ca prozatoare şi ca "om", vtrimit lacrimile mele de fericire pentru cît de adevăeraţi sunteţi. sper să nu vă dezamăgesc.
RăspundețiȘtergererodica buzdugan
RăspundețiȘtergerete imbratisam cu drag si te asteptam printre noi, ca in vremurile bune! evolutia ta in poeme e surprinzatoare!
poeme distinse prin construcție.semnăm de lectură
RăspundețiȘtergereSa nu plangi ca te iubim..............
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
RăspundețiȘtergere