joi, 11 noiembrie 2010

o poezie...

CÎNTEC DE LEAGĂN

Să nu plîngi — o lacrimă e mai scumpă decît

un pod de cale ferată — să nu plîngi

(te-ar privi dispreţuitori prin oglinda retrovizoare

ori te-ar suspecta că ai inventat o nouă bombă atomică).

La marginea cîmpului,

mereu la marginea unui cîmp

sub cerul traversat de petarde şi paraşute luminoase,

asculţi paza contra incendiilor pusă pe note

ori producţia de şuruburi în metru alexandrin

— mari elegii pentru rîşnitul cafelei de dimineaţă —

Să nu plîngi —

sînt alţii antrenaţi pentru aceasta,

ori să viseze cîmpuri cosite cu ochii pierduţi

în vitrinele cu peşte oceanic.

Să nu plîngi — iată

odăile deschid acum tot felul de uşi

pentru stările de spirit ale umbrelor —

să nu plîngi —

Mîine vom fi în altă gară

sub altă ploaie liberi şi uşori dintotdeauna

printre baloanele cu hidrogen ale marilor sărbători

ca nişte lacrimi de copil pe cerul albastru.

Traian T Cosovei

5 comentarii:

  1. bună Trăienelu, dacă aş putea aş zbura până la voi să te stâng în braţe cu drag, cu mulţumire, pentru tot ce eşti, pentru tine Ştef, admiraţia mea absolută, ca prozatoare şi ca "om", vtrimit lacrimile mele de fericire pentru cît de adevăeraţi sunteţi. sper să nu vă dezamăgesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. rodica buzdugan

    te imbratisam cu drag si te asteptam printre noi, ca in vremurile bune! evolutia ta in poeme e surprinzatoare!

    RăspundețiȘtergere
  3. poeme distinse prin construcție.semnăm de lectură

    RăspundețiȘtergere